Din nou, nu e o noutate. Noutatea este că, de data asta, aveam bilet.
E duminică dimineaţa, prea dimineaţă pentru mine. Ies agale din bloc, mă arunc în primul autobuz şi mă fâstâcesc puţin până întroduc biletul mototolit în perforator. Trag de clapă, care se înțepenește. Nu-i problemă, trag de bilet atunci. Doar că 'beletul' e din hârtie, iar hârtia se rupe, deci şi biletul meu își abandonează un colţ în perforator. În momentul ăla mă trezesc de-a binelea, mă uit la biletul mototolit şi rupt şi-mi zic că asta e, se vede că e compostat în vehiculul cu pricina.
Avansez şi mă așez cât mai comod posibil pe un scaun. Gândurile îmi zboară departe, plimbarea e plăcută...revin brusc pe pământ când cineva îmi flutură energic o hârtie pe sub nas. Mă uit întrebător la legitimația de controlor şi întind biletul ciuruit. Omul îl ia, îl întoarce pe toate părțile, îl compară cu al sau...
- Don`şoara, asta nu-i compostat în maşina asta !
- Cum nu ? S-a rupt în perforatorul din spate !
Se cotrobăie după un bilet nou şi-l bagă cu zel în perforator. Se uită la el şi apoi mi-l vântura pe sub nas.
- Vedeți, vedeți ?
N-am cum să văd dacă tot îl miști. Mă uit şi eu la el, era identic cu cel compostat de mine, doar că al meu era "ciung" d-un colţ.
- Păi, explic eu, pe asta l-am perforat în spate, nu aici.
- E, şi ce? Ăla din spate e la fel că asta de aici, de lângă capul dumnitale, deci biletul tău nu-i compostat acolo !
No...ce logică!
- Păi ĂLA mi-a rupt biletul, nu asta de aici !
Mă privește cu ură, şi îi înţeleg privirea: "din cauza huliganilor ca tine mă trezesc eu duminică dimineaţa!"
- Aha !!! Şi de ce stați pe scaunul destinat bătrânilor ?
Într-adevăr, lângă scaunul pe care mă asezaşem era lipit un autocolant cu un vârstnic. Îmi arunc ochii prin autobuz: 2 tipi mai în spate, o mamă cu un copil în faţă. Piciul mă privea curios.
- Pentru că nu este nici un bătrân în autobuz, remarc eu.
- Ei, şi ce? Locul este rezervat şi pentru persoanele cu handicap. Luați amendă, buletinul!
Temperamentul coleric îmi da coate să-i răspund "Cu handicap, da? Așa, ca dv? " , dar văd ochii piticului ațintiți asupra mea şi mă abțin, că e mic şi influențabil. Scotocesc după buletin şi încasez amenda fără negocieri. Mă uit la hârtie cu o oarecare curiozitate şi observ că, în subsolul ei, omul notase " se împotrivește penalizării". Nu mă împotriveam, purtam o discuție interesantă. Dar era prea târziu pentru alte comentarii, controlorul deja coborâse voios din autobuz. Își făcuse jobul.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu