18 martie 2011

Când mă fac mare vreau sa fiu...

Pieton! Ma intrept rapid spre varsta de 18 ani (putin cam prea rapid, dupa parerea mea)  iar una dintre urmari este aparitia permisului auto. Multi sunt incantati de posibilitatea de a conduce masina, bicicleta, tractorul sau alte chestii dotate cu roti, asa ca ma aflu in minioritate.
Un amic si-a luat carnetul de curand. Il sustin, ma bucur pentru el, toate bune si frumoase. Pana a fost vorba sa facem o plimbare. Conduce bine, n-au fost probleme, dar...la fiecare frana, oricat de normala ar fi fost ea, mi-am zis "clar, eu aici dau coltu`!".  De fiecare data cand apasa acceleratia imi rasunau sunete angelice in urechi, semn ca mi se apropia sufletul de rai.

Da, poate e fain sa detii propriul automobil. Dar sigur nu e la fel de fain ca viata de pieton. Ce poate fi mai placut decat momentul in care astepti frumos la semafor si  un sofer te stropeste cu noroi din cap pana-n picioare? Senzatia pe care o ai cand alergi dupa autobuz si reusesti sa-l prinzi e unica, solidaritatea dintre pasageri la fel. In autobuz exista o mica comunitate, gandurile tuturor indreptandu-se catre sofer ( ``Uite-l si p-asta cum conduce, vrea sa ne omoare pe toti!`` / ``Mergi ca melcul, dom'le,  hai ca intarzii!`` ). In autobuz aflu cum va fi vremea, cand are concert un oarecare cantaret, cat s-a mai taiat din pensii si ce a mai facut verisoara prietenului nepoatei doamnei in roz, care discuta cu doamna in verde, care imi da coate sa cobor mai repede.

Imi place. Imi place sa fiu pe peron in fiecare dimineata la 9:15 , pentru ca la 9:17 vine metroul. Imi place sa urc scarile la Eroilor in mai putin de 40 de secunde, ca sa prind celalat metrou. Este interesant cum o simpla "eroare" de 2 minute ma poate face sa intarzii peste tot in prima jumatate a zilei, simt ca ma tine in suspans. Este placut sa urmaresti "colegii" de deplasare. Unii citesc, altii asculta muzica sau butoneaza sms-uri. Unora li se citeste somnolenta pe fata, altora energia si cheful de munca (cam rar). Mai sunt cativa care par niste desene animate printre celilalti, prin simplul fapt ca zambesc. Da, putine zambete in mijloacele de transport in comun.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu