30 martie 2011

E primavara

L-am intalnit pe pitic în dimineaţa asta. Ieşeam din bloc şi mă grăbeam spre metrou, iar el se juca cu o minge. M-am uitat la ceas, m-am uitat la metrou, m-am uitat la el. Întârziam, dar deja nu mai conta, nu puteam trece pe lângă zâmbetul acela fără să mă opresc. Părea atât de vesel, de inocent, de optimist, era pur şi simplu un desen animat rătăcit printre oamenii mohorâţi şi grăbiţi. Da, uneori este nevoie doar de un zâmbet că să fiu impresionată.  



Îmi scrie "E primăvară". Este. Nu cred că eu scriam atât de lizibil la 8 ani. Îmi aduc aminte că mă încăpăţânasem acum câteva zile să învăţ limbajul mimico-gestual şi îi zic "Da", prin semne. Râde, probabil sunt extrem de bâlbâita în LMG şi arăt caraghios gesticulând. Face semnul pentru "Mulţumesc". De ce? Nu ştiu, cert e că îmi mulţumea pentru ceva. E un puşti grozav.
 
  Plec ţopăind. Incredibil cum a reuşit copilul ăla să-mi schimbe toată ziua. Sun o prietenă, care îmi răspunde adormită şi vizibil iritată:
  -Ce-i ? 
  -Nimic. Am sunat doar ca să-ţi spun că ... e primăvară. 

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu