Îmi scrie "E primăvară". Este. Nu cred că eu scriam atât de lizibil la 8 ani. Îmi aduc aminte că mă încăpăţânasem acum câteva zile să învăţ limbajul mimico-gestual şi îi zic "Da", prin semne. Râde, probabil sunt extrem de bâlbâita în LMG şi arăt caraghios gesticulând. Face semnul pentru "Mulţumesc". De ce? Nu ştiu, cert e că îmi mulţumea pentru ceva. E un puşti grozav.
Plec ţopăind. Incredibil cum a reuşit copilul ăla să-mi schimbe toată ziua. Sun o prietenă, care îmi răspunde adormită şi vizibil iritată:
-Ce-i ?
-Nimic. Am sunat doar ca să-ţi spun că ... e primăvară.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu