Sfarsitul de an

Fiecare isi masoara anul in ce i se pare lui mai important. In reusite si deceptii, in fapte bune si fapte rele, in bile albe si bile negre.

Am preferat sa-l masor pe 'defunctul' 2011 in oameni. In cei pe care i-am avut de-a lungul anului langa mine. Unii au ramas, oameni care au reusit sa puna mai presus persoana decat faptele sale. Altii au plecat, si motivele le putem imparti in 3 categorii : am fost eu naspa, au fost ei naspa, sau viata-i naspa. Singura concluzie pe care o pot trage de aici este ca zicala "las' ca trece" nu merge in prima perioada. Spre exemplu, am iubit. Mi-a trecut. Dar intre timp, am pocnit toti peretii.
Si cam toate trec. Esti constient ca, peste vreo 5 ani, n-o sa-ti mai aduci aminte ca ti-a fost dor, ca ai fi vrut sa-l vezi, sau ca-ti parea rau. Da' acum ti-e dor, vrei sa-l vezi si-ti pare rau. Peste 5 ani, ramane doar "ce-ar fi fost daca" si atat. Partea proasta e ca nu-mi surade ideea de a ma intreba, peste vreo 5 ani, "ce-ar fi fost daca". Mi se pare o viata traita in incertutudine.