Locul, omul si momentul

• De fiecare data când trec pe lângă o şcoală, îmi aduc aminte de traznaile făcute  în perioadă aceea. Şi mă consider norocoasă pentru că am reuşit să construiesc şi să păstrez o prietenie adevărată.... 
• De fiecare dată când metroul opreşte la Eroilor, îmi aduc aminte de momentul în care am uracat 12 etaje ale Municipalului fără să suflu măcar. Şi mă consider norocoasă pentru că am putut râde în momentul ăla... 
• Ori de câte ori trec prin Victoriei simt că trăiesc o adevărată poveste, că mă plimb prin altă lume. Îmi aduc aminte de prima zi de job, cu emoţii, bâlbâieli şi întrebări. Şi sunt din nou norocoasă pentru că am ajuns acolo... 
• Când paşii mă îndreaptă spre Ştefan cel Mare, simt cum mă sufocă regretele, şi mai am multe drumuri în zonă în perioada asta. Mult prea multe, însă îmi aduc aminte că am avut parte de cel mai frumos Crăciun în 2010.  Că am ţopăit prin zăpada cocoţată pe un skateboard, cu o căciulă de Moş Crăciun în cap, că m-am dus să-mi cumpăr cizme şi m-am întors cu ornamente pentru pom, că m-am jucat timp de 4h cu o instalaţie, până i s-a stricat starterul. Şi-s norocoasă pentru asta...
• Tineretului va însemna mereu graniţa dintre două lumi, locul unde toţi sunt egali. Sunt norocoasă că am ajuns şi pe acolo...
• De fiecare data când îmi simt corăbiile înecându-se, ascult Scorpions. Şi-mi aduc aminte de cel care m-a convins prima data să ascult, în ciuda scepticismului meu, dar n-aş recunoaşte în faţa lui nici împuşcată. Nici nu mai am cum să fac asta, dar ştiu că-s extrem de norocoasă că l-am întâlnit.. 
• Când trec pe lângă Grigore Alexandrescu, îmi aduc aminte de clipa în care am realizat, pentru prima oară, că mereu se poate şi mai rău. Sunt, din nou, norocoasă pentru că am reuşit să conştientizez asta la timp.
  
  Sunt un om norocos, păcat că mi-a luat cam mult timp să mă conving de asta.