Eh, dar e atat de simplu sa fii musafir ? Nu, nu e, si am experimentat asta pe pielea mea.
Sunt invitata la o persoana care isi sarbatoreste ziua. Ok, facem timp si mergem, ca asa-i cand ti-e cineva drag. Faci si imposibilul si te prezinti, la ora stabilita. Ma uit la ceas, desi am spus ca-l abandonez acasa azi. Am timp sa trag o fuga pan' la un Agapitos, zic. Aleg cofetaria din Unirii, ca pare mai apropiata. Ajung in zona, reusesc sa ma ratacesc undeva intre Unirii si Coposu, pustiu in zona, parca erai in desert. Clar, doar mie mi se putea intampla, dar era de asteptat la talentul meu de a ma orienta in spatiu. Ma invart vreo juma' de ora si renunt, trebuia sa fiu la locul stabilit in 60 de minute, si inca nu aveam "cadoul". Lasa, cumpar eu altceva in drum.
Ajung, gasesc o florarie care arata de parca tocmai iesise din razboi. Iau niste flori, merg la orice ocazie, imi spun...doar ca-s paralela la capitolul flori, desigur. Ma uit la buchetele expuse. Fix 4 buchete de tradafiri, care semanau extrem de bine cu niste sorcove. Mah, n-am cum sa ma duc cu asa ceva la om, parca-s capsati de ambalaj. Intru, inauntru o copila de vreo 13-14 ani.
- Orhidee?
- Nu.
- Frezii?
- Nu.
- Crini?
- Nu avem.
- Gerbere?
- Nu-s.
- Narcise?
- Nici.
Cred ca alte specii de flori nici nu mai cunosteam. Oricum, cam negativista copila.
- Pai si atunci ce aveti ?
- Trandafiri, garoafe si lalele.
Hai sa vedem lalelele, ca de trandafiri ma lamurisem deja si garoafele nu le consider flori. Imi arata niste cozi intr-un vas, ma uit lung. 3 petale ofilite, juma' de frunza si o coada, asta ramasese din frumoasa lalea. Frumoasa care era inghesuita alaturi de inca 10 intr-un celofan mototolit. Cum sa ma prezint cu un boschet de genul la usa omului ?! Multumesc si plec.
Nu fac nici doi pasi si vad un supermarket. M-am scos, iau niste bomboane. Adica e ziua ei, e si ziua mea, de ce n-ar merge ? Gandul imi zboara imediat la bomboanele Chokotoff, pe care le ador. Nu ai cum sa nu adori bomboanele alea, sunt perfecte si complexe tocmai prin simplitatea de care dau dovada. Dar sa lasam bomboanele la locul lor - in magazin adica, ca n-am apucat sa le cumpar - si sa revenim la dilema mea. Imi aduc aminte ca gazda tine post, oare exista bomboane de post ? Bine ca n-am gasit Agapitosul, ca altfel mancam singura tortul. Nu ca mi-ar fi displacut, desigur. Incep sa rascolesc in raft, toate, dar absolut toate cutiile de bomboane aveam imprimate pe ele "lapte praf". Vanzatoarea deja sa uita la mine cu o privire care spunea "Daca nu iesi in 5 minute, chem politia" , asa ca abandonez cautarea si ies. Si acum ce fac ? Intr-un sfert de ora tre' sa fiu acolo, n-am nici flori si nici bomboane, cadou nici atat, ca m-a anuntat prea tarziu, cu mana goala chiar nu am cum sa apar...incotro ?
Vad alta florarie, aleg intr-un suflet la ea. Sunt lalele. Intregi ! Cele albe mi se par prea sterse, cele roz prea stridente. Alea rosii nu ma exprima, cele galbele creeaza un contrast neplacut cu frunzele verzi. Nu-mi vine sa cred ca mai fac si fite, dupa cat am cautat ceva acceptabil. Iau unele de un roz pal, arata binisor. Peste 10 minute ma infig in soneria gazdei, cu un buchet frumusel in mana. Nu, nu-i usor sa fii musafir.
Sunt invitata la o persoana care isi sarbatoreste ziua. Ok, facem timp si mergem, ca asa-i cand ti-e cineva drag. Faci si imposibilul si te prezinti, la ora stabilita. Ma uit la ceas, desi am spus ca-l abandonez acasa azi. Am timp sa trag o fuga pan' la un Agapitos, zic. Aleg cofetaria din Unirii, ca pare mai apropiata. Ajung in zona, reusesc sa ma ratacesc undeva intre Unirii si Coposu, pustiu in zona, parca erai in desert. Clar, doar mie mi se putea intampla, dar era de asteptat la talentul meu de a ma orienta in spatiu. Ma invart vreo juma' de ora si renunt, trebuia sa fiu la locul stabilit in 60 de minute, si inca nu aveam "cadoul". Lasa, cumpar eu altceva in drum.
Ajung, gasesc o florarie care arata de parca tocmai iesise din razboi. Iau niste flori, merg la orice ocazie, imi spun...doar ca-s paralela la capitolul flori, desigur. Ma uit la buchetele expuse. Fix 4 buchete de tradafiri, care semanau extrem de bine cu niste sorcove. Mah, n-am cum sa ma duc cu asa ceva la om, parca-s capsati de ambalaj. Intru, inauntru o copila de vreo 13-14 ani.
- Orhidee?
- Nu.
- Frezii?
- Nu.
- Crini?
- Nu avem.
- Gerbere?
- Nu-s.
- Narcise?
- Nici.
Cred ca alte specii de flori nici nu mai cunosteam. Oricum, cam negativista copila.
- Pai si atunci ce aveti ?
- Trandafiri, garoafe si lalele.
Hai sa vedem lalelele, ca de trandafiri ma lamurisem deja si garoafele nu le consider flori. Imi arata niste cozi intr-un vas, ma uit lung. 3 petale ofilite, juma' de frunza si o coada, asta ramasese din frumoasa lalea. Frumoasa care era inghesuita alaturi de inca 10 intr-un celofan mototolit. Cum sa ma prezint cu un boschet de genul la usa omului ?! Multumesc si plec.
Nu fac nici doi pasi si vad un supermarket. M-am scos, iau niste bomboane. Adica e ziua ei, e si ziua mea, de ce n-ar merge ? Gandul imi zboara imediat la bomboanele Chokotoff, pe care le ador. Nu ai cum sa nu adori bomboanele alea, sunt perfecte si complexe tocmai prin simplitatea de care dau dovada. Dar sa lasam bomboanele la locul lor - in magazin adica, ca n-am apucat sa le cumpar - si sa revenim la dilema mea. Imi aduc aminte ca gazda tine post, oare exista bomboane de post ? Bine ca n-am gasit Agapitosul, ca altfel mancam singura tortul. Nu ca mi-ar fi displacut, desigur. Incep sa rascolesc in raft, toate, dar absolut toate cutiile de bomboane aveam imprimate pe ele "lapte praf". Vanzatoarea deja sa uita la mine cu o privire care spunea "Daca nu iesi in 5 minute, chem politia" , asa ca abandonez cautarea si ies. Si acum ce fac ? Intr-un sfert de ora tre' sa fiu acolo, n-am nici flori si nici bomboane, cadou nici atat, ca m-a anuntat prea tarziu, cu mana goala chiar nu am cum sa apar...incotro ?
Vad alta florarie, aleg intr-un suflet la ea. Sunt lalele. Intregi ! Cele albe mi se par prea sterse, cele roz prea stridente. Alea rosii nu ma exprima, cele galbele creeaza un contrast neplacut cu frunzele verzi. Nu-mi vine sa cred ca mai fac si fite, dupa cat am cautat ceva acceptabil. Iau unele de un roz pal, arata binisor. Peste 10 minute ma infig in soneria gazdei, cu un buchet frumusel in mana. Nu, nu-i usor sa fii musafir.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu