Mi-am gasit jumatatea

Acum cateva zile imi intrase in cap sa-mi cumpar iepure. D'ala viu, cu blana, nu comestibil.  Iepuras adica. Mi s-a spulberat visul cand ai mei au zis sa-l aleg cu urechile lungi, sa aiba de ce sa-l apuce cand mi-l zboara pe geam. Ok, am inteles ideea, nu mai cumparam iepure. Dar cum, ca ideea era inca acolo, adanc infipta in capul meu, asa ca-mi pica fisa. Ii fac cadou unul lui Alex, ca oricum n-are animale. Ma invart putin prin cateva pet-shopuri, ca vreu unul alb total. Il gasesc intr-un final, este exact asa cum imi imaginasem. Adorabil mai exact.

Cum eu ajungeam prea tarziu in zona ca sa-l cumpar, iar a doua zi era inchis, ii las indicatii exacte unui prieten. Seara apare cu iepurele in mana.
-Auzi...da' asta-i negru !
-Da, ca ala alb se vanduse deja. Si asta e frumos, e mic si negru, seamana cu tine.
Mic si negru, ca mine, ha? Lasa, ca-ti intorc eu complimentul. Dar merge si asta, macar nu e vargat, imi zic. Instalez iepurele, mi se pare destul de dragut. Gugu-gugu, ce iepuras frumos...auuuuu, degetul!!! Bine, nu te plac si nu ma placi, oricum iti schimbi proprietarul in cateva ore, mai bine fara sentimentalisme.

Inainte de "livrare" ma gandesc sa-l aranjez putin. Urecheatul doarme dus, il trezesc si il perii cu zel, sa arate bine. Il bag inapoi in cusca, se uita agale la mine si se tavaleste prin rumegus, apoi se pune iar pe sforait. Dintosule, treci incoa' sa te perii iar. Il las pe birou si ma duc dupa perie. Aaaaaaaah, rozator nesatul, ce-ai facut cu firul de la tastatura ?!? Tastatura nefolosibila, iepurele plin de rumegus, eu deja gandindu-ma ca, poate, semanam putin.

Gata, este aranjat si frezat, haidem deci. Ii leg o funda, o da jos. O mai leg o data, o roade cu spor. Bine, mergem fara funda, da' misca azi. Pana tranversez strada, asta adoarme iar. Ii dau un ghiont, hopa sus, ca trebuie sa fim prezentabili. Se intinde lenes pe o parte, acum sunt foarte convinsa ca semanam. Probabil ne-am fi inteles de minune de-a lungul timpului.

Ajungem, si simte asta. Se scutura singur, isi da urechile pe spate, face o mutra de ingeras, cu ochii mari si umezi. Nici urma de urecheatul nesuferit de mai devreme. I-l inmanez lui Alex, care topaie. Se imprietenesc repede, a fost un cadou potrivit.

In lift, ma uit in oglinda. Nu-s neagra, nici prea mica nu-s. Dar poate exista ceva din mine in iepurasul ala.