Mi-am declarat aversiunea fata de profesori inca de cand eram de-o schioapa, si asta nu s-a schimbat de-a lungul timpului. Sigur, au fost si exceptii, oameni care mi-au intrat in viata neinvitati, mi-au schimbat-o si, cand i-am acceptat, au plecat. Asta a intensificat sentimentul de antipatie fata de ei, cred ca cel mai mult imi displace nonsalanta cu care se plimba prin vietile elevilor.
Nu am fost scolarul fanatic, insa nici cel care trece din tabara elevilor in cea a profesorilor pentru cateva absente motivate. Fiecare prof care mi-a trecut prin fata a fost o provocare...o competitie simpla: "Ne lasi pe toti corigenti sau te facem noi sa lasi clasa?". Si, ca elev, stii ca o sa vina o vreme cand vei alerga dupa el, cand vei avea atata nevoie de o nota incat vei regreta fiecare minut din viata ta in care i-ai facut zile fripte unui profesor, iar atunci iti va face el zile fripte.
Dar ii respect tocmai pentru ca stiu ca nu este usor. Stiu ce pacoste pot fi in calitate de elev, stiu ca sunt mic copil pe langa altii. Nu poate fi usor sa ai cateva sute de copii care n-au altceva de facut decat sa te ia peste picior si sa trebuiasca sa le bagi ceva in cap. Mi se pare una dintre cele mai solicitante meserii, un fel de misiune imposibila pe care o poti termina doar in 3 moduri. Cedezi nervos si ajungi ca miile de profesori care-s mai rau decat dracusorii din banci, devii nepasator si doar iti faci jobul, indiferent daca pacostea invata ceva sau nu ori - extrem de rar, din pacate - reusesti sa le faci fata si castigi competitia.
Acum, ca am evidentiat cat de rau este sa fii profesor, trecem la...directori. Deci este profesor, iar pe langa asta mai este si director. Sunt de acord ca trebuie sa aiba cateva aptitudini in plus fata de un profesor obisnuit ca sa devina director dar...Superman nu exista! Profesor, deci sute de elevi care te iau peste picior si pe care trebuie sa-i inveti ceva. Director - mii de elevi de care esti, oarecum, responsabil. Fecare cu problema lui, fiecare cu povestea si nazbatiile lui, si fiecare te ia peste picior. Plus un grup de profesori dintre care majoritatea au cedat nervos iar restul iti vaneaza postul. Desigur, fiecare profesor cu problemele si nemultumirile lui. Doar mie mi se pare extrem de mult pentru un...OM ?!?
Scena la scoala, inceput de an. Cu un teanc de hartii care tanjeau dupa semnatura directoarei si cu o gramada mare de intrebari ma infiintez in fata cabinetului ei si astept linistita sa-mi vina randul. Dupa doua ore, imi vinea mie sa-mi iau campii, nu stiu cum reusea directoarea sa n-o faca. Cativa elevi cu diferite probleme, o clasa intreaga cu "vrem alt diriginte" si mai multi parinti nemultumiti de uniforme. O profesoara smucind un pusti cere mustrare scrisa pentru ca acesta ii deranjase ora, pustiul explica printre lacrimi si sughituri ca nu e vina lui, directoarea incearca sa ajunga la o intelegere. Pleaca pustiul, profesoara sustine ca elevii fara uniforma ar trebui exmatriculati. Director, profesor, plus arbitru, incercand sa multumeasca profesorii fara sa exmatriculeze jumatate din scoala! Dupa ce renunta la uniforme, scoate lista cu absentii din tabara dascalilor, propunand scaderea salariilor. Director, profesor, arbitru, si paznic, mai nou.
Cand mi-a venit randul, imi disparusera si intrebarile, si agresivitatea. Intr-un final, era doar un om, o femeie, aceeasi care imi spunea cu trei luni in urma "Nu poti", dar continua sa ma urmareasca, aceeasi care s-a dat peste cap sa-mi dea o solutie acceptabila, astfel incat sa renunt la idee si sa o las sa-si vada de BAC. Ca-n fiecare domeniu, mai sunt si oameni d'astia, iar asta este reconfortant
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu